” am mai spus odata “nu pot sa traiesc fara tine” si am reusit… un alt ” nu pot sa traiesc fara tine” a venit….reusesc si fara tine?”
Latest Entries »
Si te intorci mereu in acelasi cerc….prieteni ce nu dau doi bani pe tine, parinti ce nu inceteaza a se spala de datorii, frati ce te-au uitat….fara acoperis, fara iubit, fara nici o ceritudine in viata! ai renuntat la tot…scoala, prieteni, familie, loc natal….ce ai de gand sa faci acum? ai puterea sa repornesti? Care e calea aleasa de data asta numai de tine????
1. Sa fotografiez o stea cazatoare
2. Sa privesc cum apune si rasare soarele
3. Sa fiu intr-un rollercoaster
4. Sa vizitez Parisul
5. Cauta un roman favorit, o gluma, o melodie, o mancare preferata
6. Reimprospateaza relatiile cu fostii colegi
7. Sa merg la teatru, balet, opera
8.Sa vizitez o alta tara spontan intr-o zi
9. O intrecere cu mancare
10. Sa fac farfurii din lut
11. Sa fiu de fata la Jocurile Olimpice, sa particip oficial la un meci de fotbal, handbal, box…
12. Sa ma plimb prin ploaie
13. Viziteaza piramidele , incercarea mancarurilor straine
14. Sa inot cu delfinii
15. Sa gatesc retete noi
16. See Machu Pichu, Luminile Nordice, Aurola Boreala in N Scotiei
17. Sa devin parinte
18. Sa patinez
19.Sa incerc sa practic free- running
20.I want to be a billionaire so freackin’ bad….:-D
21. Sa fac un album in fiecare an cu familia si prietenii
1. Sa imi duc familia intr-o excursie surpriza care sa se finalizeze cu bungee-jumping si sa accepte toti, inclusiv parintii ( deci am fi 12 persoane, 100 euro saritura…aham, mai trebuie sa imi iau un job, sper ca imi va face reducere 
) )
2. Sa zbor cu avionul ( I already did that)
3. Sa pilotez un avion
4. Sa fac cursuri de parasutism sau macar sa sar cu parasuta in tandem
5. Sa invat sa patinez
6. Sa ajung sa practic toate sporturile existente pe lumea asta si cele ce vor mai fi create
7. Sa mi se publice cartea, dar mai intai sa o termin
8. Sa donez sange anual ( O fac, numai de 2 ori se poate, as face-o mai des… )
9. Sa imi donez toate organele dupa ce am sa mor, tot ce va fii util unei alte persoane. Pana si mort poti salva o viata! Pantru asta, sa ma straduiesc sa le tin sanatoase
10. Sa adopt multi copiii, atat cat situatia financiara le va oferii tot ceea ce e necesar. Ma gandesc la 7 copii. In casa mea va fii mereu al 7 cer. 
11. Sa fac scufundari in cusca in Africa de Sud in fata unor rechini. I’m a junky adrenalin, ce sa fac maaa?!!
12. Sa zbor cu balonul cu persoana iubita.
13. Sa imi creez propriul serial Friends…( in viata mea)
14. Sa invat sa cant la chitara ( acum chiar sa nu renunt, am avut o tentativa, dar m-am lasat prea repede…sa ma intorc la asta )
15. Sa invat sa cant la pian
16. Am sa plantez un copac in curte cand primul copil va sosii in casa, si apoi la fiecare, pana se va crea livada :-d
17. Sa particip la o competitie serioasa…si sa iau o medalie!
18. Sa invat limbajul semnelor
19. Sa escaladez orice munte, pana ajung la unul si mai mare….poate Everestul
20. Sa depasesc un record
21. Sa vizitez toate Continentele
22. Sa pasesc pe fiecare treapta a Zidului Chinezesc
23. Sa predau intr-o inchisoare
24. Sa joc un paintball
25. Sa ajung sa vorbesc fluent 10 limbi straine….hai 5 !
26. Sa fiu acolo cand trebuie
27. Sa imi schimb cat mai multe joburi….pentru cunoastere si cautarea celei potrivite
28. Sa fac cursurile de pilotaj inainte sa iau permisul masinii ( pana la 23 de ani se fac gratuit, daca ai mai mult te va costa 8000 de EuRo, visurile costa! Romania e singura tara din Europa ce inca ofera aceste cursuri gratuite, impreuna cu cursurile de planorism si parasutism, dar cine stie cat o va mai face…hurry up! )
29. Sa il bat pe frate-miu la sah
30. Sa fac oculul pamantului si apoi al Romaniei in detaliu
31. Sa nu mai fie nici o zi in care sa nu fii creat ceva deosebit
32. Sa inot in ocean
33. sa fotografiez o stea cazatoare ( sa reusesc sa o prind pe film :X)
34. sa privesc cum apune si rase soarele
35. sa fac la sfarsitul fiecarui an un album foto cu familie si prieteni
36. I want to be a bilionaire so freackin’ bad…:-D
Azi e o zi frumoasa. Pentru ca eu aleg asta.
Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era. Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul.I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor “pliiin”! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs. “Acum” a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, “as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.” “Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte” “Dacã veti începe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele” “La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.” “Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.” Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit “Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.”
Bună tuturor. Am să-mi încep postul cu unul, nu tocmai de bună dipoziţie, iertare! Credeţi că ceea ce vă apare în vis poate deveni realitate? Eu îmi reţin visele foarte rar, şi atunci când se întâmplă asta, nu e de bun augur. Acum ceva timp, am visat de mai multe ori că salvez o persoană de la înec. Azi s-a întâmplat. M-am trezit de dimineaţă cu hotărârea să fac ceva nou, să învăţ ceva, să schimb un pic cursul zilelor mele…aşa că am luat bicicleta şi mă duc la baie, la Moara Savi. Pe drum, ok, ascult muzică, deşi e foarte cald, eu mă simt chiar grozav….nu întâlnesc nici o persoană leşinată pe drum ( mi se întâmplă cam des într-o viaţă de om, ce nu are legătură cu primul ajutor)
Ajung La Moara Savi, mă bucur de privelişte când primesc mesaj de la soră-mea: ” Mădălina Manole s-a sinucis azi, de ziua ei!” Genunchii mi s-au înmoiat şi m-am pus la trântă cu plânsul. Încă nu îmi vine să cred! Azi nu văd şi nu reuşesc să înţeleg nimic! Încerc să mă rog pentru sufleţelul ei, să o ierte Dumnezeu pentru decizia ei, cât de deprimată tre să fi fost ca să urmeze acest gest, şi nimeni nu a observat...eu una, mă simt vinovată! Nu suntem oare cu toţii?! Uităm adesea să ne uităm în jur, suntem atenţi doar la proprile necazuri, refuzăm să vedem că alţii duc lupte mai aprige!
Observ că nimeni nu este încă la baie. Mă pun să citesc o carte bună. Stau la bronzat. Mai târziu, apare un băieţel de 13 ani, conversez cu el, înot, îl învăţ şi pe el să înoate, ne simţim bine, toată apa e doar a noastră. nu uit de Mădă. 
Ne împrietenim şi cu alte persoane, e ok! Trec orele, ne hotărâm să plecăm, dar să mai înotăm mai o dată, dar către cascadă. Şi atunci se întâmplă. Eu rămân un pic mai departe, doar zâmbind la efortul lor de a înota împotriva curenţilor de apă, când îl văd pe al mic că îndrăzneşte să se înece. Observ că îşi schimbă culoarea feţei, aproape şoptesc : ” bă, ăla se îneacă!“ Nu realizez ce spun, din moment ce încă rămân nemişcată, cu picioarele înfipte bine în nisip. Mă panichez şi nu fac nimic. Nu îndrăznesc! Mă uit la amicul său, parcă în aşteptarea primului gest. Ezit, mă întreb dacă sunt capabilă, aşteptam parcă să apară altcineva, că oricine s-ar descurca mai bine ca mine, am stat să gândesc şi am ezitat. Repet fraza, de acestă dată cu glas, mă uit la amicul lui, şi realizăm amândoi că nu e nici o glumă. Sărim amândoi şi înotăm cu greu împotriva presiunii apei, în timp ce tot îl văd că se scufundă, neputinţă, teamă! Nu realizez cine a reuşit să ajungă mai întâi la el, probabil amicul său. Dacă nu sărea şi el, nu ştiu dacă aş fi putut face singură situaţiei. Mă apropii de el, zadarnic am citit cartea ”Primul ajutor” , nu ştiu să-l prind, el se zbate, mă împinge la fund, nu mai văd, nu mai respir, încep să mă zbat şi eu, unde e?! Îl împing departe de mine, se agaţă de mine disperat şi ne scufundăm amândoi. În timp ce eu mă scufund, reuşesc să-l împing cu brutalitate la suprafaţă, în braţele amicului său. Îl împing atât de panicată, încăt nu ştiu dacă nu a fost instinctiv de a mă salva pe mine însumi mai întâi. Ies la suprafaţă disperată şi eu. Observ că puştiul îl bagă la fund şi pe amicul său. Îl aud că nu mai respiră, încep să ţip: ” ai grijă!” Sună cel mai stupid în asemenea momente! Îl prind de un braţ, amicul său de un braţ şi îl tragem la mal. Îl iau în braţe ş-il simt cum tremură, respiră zgomotos, îl strâng şi mai tare în braţe, îi spun că e ok acum, în timp ce lumea se adună în jur numai ca să-l înjure. Îi ţin palma pe piept, şi continui să îi spun că acum e ok, respiră! Uşooor! Când realizez şi eu ce s-a întâmplat de fapt, încep să tremur şi eu vizibil. Rămânem în tăcere câteva secunde, uitându-ne la apa ce acum câteva secunde părea atât de bincuvântoare, ca apoi să devină atât de ostilă, schimbăm priviri încă panicate, ca apoi să rădem cu toţii să ne treacă frica, râdem de genunchii mei ce continuă să tremure, râdem de feţele noastre….
Am rămas panicată! Căteva secunde îl putea costa viaţa. Putea să moară sub ochii mei…nu mă simt eroină nici cătuşi de puţin, ci mai mult vinovată. Poate pentru că o fracţiune de secundă mi-a păsat mai mult de propria disperare, împingându-l brutal…poate, dar doar încercam o metodă de a-l prinde bine…:( Nu credeam că voi avea ezitări vreodată în a salva pe cineva, şi asta mă face să mă simt atâta de….vinovată!
